sunt cea mai bună

la: preparat limonadă, pierdut cuvinte când e nevoie de ele, împăturit tricouri și cămăși, felicitat oameni de zilele de naștere, ba chiar și de onomastice, pus exact câtă miere trebuie în cana cu lapte cald, iubit bărbați de împrumut, machiat în 5 minute când nu mă grăbesc, pus plasturi și pansat, făcut liste, nerespectat liste, băut mult vin alb și demisec fără să-mi pară rău a doua zi, mușcat de omoplat și de gât, făcut planuri, nerespectat planuri, împovărat cu problemele altora până devin ale mele, iertat și blestemat, aprobat bonusuri de performanță, râs cu lacrimi, primit în așternuturi calde la 3 dimineața sau poate doar răspuns la telefon la ora aia, călătorit singură, a fi mediocră, făcut supă-cremă de dovleac, pisicit, citit două-trei cărți simultan, așteptat zile și luni și ani, întins unt pe felia de pâine prăjită, jucat cu copiii altora, înfipt unghiile în carne.

am o grămada de calități.
ce păcat că greșeala e aceeași și uite-o cum se repetă și crește.
pentru asta nu există scuze.

Mie mi-a placut de anul asta

Mi-a placut asa de mult incat parca nu m-as rupe de el inca. Pentru ca la 30 de ani se intampla magie. Si curaj. Si poate un dram de nebunie. Tatuajul, ca sa nu uit niciodata. O demisie care m-a luat prin surprindere si mi-a trantit prima situatie de criza. Ultima dimineata din Vama, cu planurile altcuiva, in care incepusem sa nu mai cred. Un Fagaras regasit cam tarziu, un acasa care nu mai e al meu si pe care a trebuit sa-l vizitez la modul foarte turistic ca sa nu mai tanjesc dupa el. Bomboanele cu menta si cu eucalipt si cu miere. "Domnisoara, esti faina! Tare faina! Dar esti cam trista!" Lovely borough of Marasti where the cool people live. Un buchet vesel de lalele rosii invelite in ziar. Un miedordetine si restul cred ca e history in the making. Stolurile de fluturi. Acvariul cu rechini. Biletele la DepeshMod si Roger Waters. Ochelarii de soare, la bine si la rau. Some level of fearlessness. Razboaiele mai mari sau mai mici pe care le port in fiecare zi. Unghii colorate. Grandmaster si multa suferinta si dragoste si putere. Gara de Nord, cu bucuriile si mini-dramele ei. O vedere si o scrisoare venite impreuna all the way from the land of plenty. Niciodata nu e prea tarziu. Mult curaj, adunat nu stiu de unde, de a spune aproape tot ce era de spus. Cam multe nopti planse si nedormite. Cana cu reni, apoi cana cu fericire. Sentimentul ca asa ne-a fost scris sa fim, chiar daca suntem orbi, chiar daca nu ne incumetam sa ne luam inimile-n dinti, chiar daca nu o sa luptam pentru asta. A fost un an dintre cei care se intampla o singura data in viata. Stiu exact ce ma asteapta in continuare dar imi asum caderea aia cu tot dragul din lume.

Azi

Cel mai tare mi-e dor să aud cum mă întreabă serios și cald "Ce mai faci, gândac?"

expect nothing

Because expecting nothing leaves just enough room for anything.

baby

În loc să mă tot joc cu cheile, în loc să mă uit aiurea pe pereţi, în loc să scrâşnesc din dinţi te-aş lua în braţe aşa cum ai face şi tu şi ţi-aş spune că ce a fost cel mai rău a trecut, că o să fie bine, că se poate, că vă iubesc la pachet şi necondiţionat, şi pe tine şi pe littlemaster. Îmi dai hârtiile şi îmi explici rapid ce e de făcut mai departe. Mă cutremur când văd câtă oboseală s-a adunat şi câtă suferinţă Te-aş lua în braţe încă o dată. Orice om, oricât ar fi de puternic, are nevoie de o îmbrăţişare. 

Later edit:   Baby. Îţi mulţumesc pentru braţele deschise larg către mine, pentru obrazul lipit de al meu, pentru lecţia de curaj şi de iubire. Îţi mulţumesc că îmi dechizi ochii şi mă împingi părinteşte să accept ceva ce de fapt mi-e foarte clar.

e timp

Baby, tu eşti ca un vulcan ţinut sub control, numai Dumnezeu ştie cum. Eşti aşa de tânără ... Mai aşteaptă, bucură-te întâi de tine. Este timp şi pentru iertat, şi pentru uitat. Tu ştii că nu te mint.

Hai să găsim un film ieftin. Hai să nu gândim.

E 1 decembrie, au trecut mai bine de şase luni. Stăm faţă în faţă. A lady never cries in public. Exagerez, asta mi-e limpede până şi mie. Dar ştiu că GM are dreptate. Şi ştiu că ar vrea să mă ajute dar acum e complet neputincios. Mi-e şi milă de el, aşa că îmi promit că e ultima dată când discutăm despre asta.

N-am uitat, nu e adevărat. Pur şi simplu, nu ştiu exact când, am încetat să mai car pietrele astea după mine.

Şi nu a fost nevoie nici să ajung până azi să-mi fac ordine în cap şi în suflet, să încerc să înţeleg, să nu mă mai lupt. Îmi asum tot ce simt, tot ce trăiesc, toate zâmbetele aiurea pe care tu nu le vezi acum şi toată nesiguranţa şi frica de care nu am reuşit să scap. N-am fost destul de bună, frumoasă, deşteaptă, puternică pentru un om care avea deja un plan şi îşi dorea mai mult pentru el. E simplu. Nimic de condamnat, fiecare are priorităţile lui.

Zidul ăla eu l-am ridicat. Tot eu îl dau jos, piatră cu piatră. Câteodată simt că mă sufoc şi atunci merg să mă plimb pe străzi, adun kilometri întregi. Sau dorm puţin şi prost, cum s-a întâmplat şi în noaptea asta. Nu mai refuz să comunic, cum am făcut data trecută, ba chiar mă bucur să te aud râzând, să ştiu că ţi-e bine. Mi-e foarte clar că mai devreme sau mai târziu n-o să mai rămână nimic de spus şi o să ne întoarcem la ce eram fiecare.  

Je ne suis pas ici

Exersăm franceza la malul mării. Aşa, la mişto. Şi punem la cale un plan. Tot la mişto.

Băiatul cu Nopţile de Vamă e pe aici, îl văd plimbându-se pe lângă taraba cu cercei, lent şi parcă fără rost şi un peu triste, un peu nostalgique. Nopţile de Vamă nu mai sunt ce-au fost.

Vamaioţii au procreat şi se plimbă cu cărucioarele şi their little bundles of joy aici, pe tărâmul pierzaniei. Unii ca nişte fantome, alţii cu ochii aprinşi de viaţă. A lor sau a altora.

It is what it is. It shouldn't be this way.

07:04 am today

A wake up call text from the other side of the world and my genuine, helpless, sleepy smile.

It is what it is. It shouldn’t be this way.

But you were right, Mr. Rushdie. “Our lives disconnect and reconnect, we move on, and later we may again touch one another, again bounce away.”

îmi place

Mirosul de metal-plastic-detergent-hârtie-de-ziar-sodă-săpun-de-rufe. L-am regăsit azi căutând forme pentru brioşe într-un magazin cu de toate din the lovely borough of Mărăşti, where the cool people live. Cumva mi-a adus aminte de mirosul de la cooperativa din satul bunicilor, unde chiar găseai de toate, de la cremă de ghete şi halva până la târnăcoape şi batiste.. 

Îmi place să mănânc piersici-cu-brânză-de-vaci-şi-atât la masa de prânz. Atât de mult încât aş fi în stare să mănânc combinaţia asta zi de zi, la nesfârşit. Şi limonada cu ghimbir şi miere îmi place, aia făcută de mine cu apă de la robinet.

Şi-mi mai place să am timp pentru mine, eu cu eu. Dacă asta e o formă de egoism, atunci da, cu mâna pe inimă declar că sunt o e-go-is-tă! Recunosc că de curând am amânat o întâlnire cu o oră jumate doar ca să am timp să zac la soare la o terasă din urbea aproape-natală, să-mi asum sentimentul acut de dezrădăcinare, să-l las să mă macine câteva minute, să mă uit în jur după figuri cunoscute şi să nu disting decât  un cerşetor şi apoi să beau cea-mai-bună-cafea-cu-lapte şi să mai citesc din cea-mai-plictisitoare-carte. Domnule Rushdie, nu m-aţi convins!

Îmi place când redescopăr un ceva-cineva ce mi-a plăcut demult, într-o altă viaţă.

am ajuns

Linişte, miros de oraş prăfuit şi un soare blând ca o pisică bătrână. Aici mereu toamna parcă vine mai repede. M-am întors acasă după atâta vreme.