expect nothing

Because expecting nothing leaves just enough room for anything.

baby

În loc să mă tot joc cu cheile, în loc să mă uit aiurea pe pereţi, în loc să scrâşnesc din dinţi te-aş lua în braţe aşa cum ai face şi tu şi ţi-aş spune că ce a fost cel mai rău a trecut, că o să fie bine, că se poate, că vă iubesc la pachet şi necondiţionat, şi pe tine şi pe littlemaster. Îmi dai hârtiile şi îmi explici rapid ce e de făcut mai departe. Mă cutremur când văd câtă oboseală s-a adunat şi câtă suferinţă Te-aş lua în braţe încă o dată. Orice om, oricât ar fi de puternic, are nevoie de o îmbrăţişare. 

Later edit:   Baby. Îţi mulţumesc pentru braţele deschise larg către mine, pentru obrazul lipit de al meu, pentru lecţia de curaj şi de iubire. Îţi mulţumesc că îmi dechizi ochii şi mă împingi părinteşte să accept ceva ce de fapt mi-e foarte clar.

e timp

Baby, tu eşti ca un vulcan ţinut sub control, numai Dumnezeu ştie cum. Eşti aşa de tânără ... Mai aşteaptă, bucură-te întâi de tine. Este timp şi pentru iertat, şi pentru uitat. Tu ştii că nu te mint.

Hai să găsim un film ieftin. Hai să nu gândim.

E 1 decembrie, au trecut mai bine de şase luni. Stăm faţă în faţă. A lady never cries in public. Exagerez, asta mi-e limpede până şi mie. Dar ştiu că GM are dreptate. Şi ştiu că ar vrea să mă ajute dar acum e complet neputincios. Mi-e şi milă de el, aşa că îmi promit că e ultima dată când discutăm despre asta.

N-am uitat, nu e adevărat. Pur şi simplu, nu ştiu exact când, am încetat să mai car pietrele astea după mine.

Şi nu a fost nevoie nici să ajung până azi să-mi fac ordine în cap şi în suflet, să încerc să înţeleg, să nu mă mai lupt. Îmi asum tot ce simt, tot ce trăiesc, toate zâmbetele aiurea pe care tu nu le vezi acum şi toată nesiguranţa şi frica de care nu am reuşit să scap. N-am fost destul de bună, frumoasă, deşteaptă, puternică pentru un om care avea deja un plan şi îşi dorea mai mult pentru el. E simplu. Nimic de condamnat, fiecare are priorităţile lui.

Zidul ăla eu l-am ridicat. Tot eu îl dau jos, piatră cu piatră. Câteodată simt că mă sufoc şi atunci merg să mă plimb pe străzi, adun kilometri întregi. Sau dorm puţin şi prost, cum s-a întâmplat şi în noaptea asta. Nu mai refuz să comunic, cum am făcut data trecută, ba chiar mă bucur să te aud râzând, să ştiu că ţi-e bine. Mi-e foarte clar că mai devreme sau mai târziu n-o să mai rămână nimic de spus şi o să ne întoarcem la ce eram fiecare.  

Je ne suis pas ici

Exersăm franceza la malul mării. Aşa, la mişto. Şi punem la cale un plan. Tot la mişto.

Băiatul cu Nopţile de Vamă e pe aici, îl văd plimbându-se pe lângă taraba cu cercei, lent şi parcă fără rost şi un peu triste, un peu nostalgique. Nopţile de Vamă nu mai sunt ce-au fost.

Vamaioţii au procreat şi se plimbă cu cărucioarele şi their little bundles of joy aici, pe tărâmul pierzaniei. Unii ca nişte fantome, alţii cu ochii aprinşi de viaţă. A lor sau a altora.

It is what it is. It shouldn't be this way.

07:04 am today

A wake up call text from the other side of the world and my genuine, helpless, sleepy smile.

It is what it is. It shouldn’t be this way.

But you were right, Mr. Rushdie. “Our lives disconnect and reconnect, we move on, and later we may again touch one another, again bounce away.”

îmi place

Mirosul de metal-plastic-detergent-hârtie-de-ziar-sodă-săpun-de-rufe. L-am regăsit azi căutând forme pentru brioşe într-un magazin cu de toate din the lovely borough of Mărăşti, where the cool people live. Cumva mi-a adus aminte de mirosul de la cooperativa din satul bunicilor, unde chiar găseai de toate, de la cremă de ghete şi halva până la târnăcoape şi batiste.. 

Îmi place să mănânc piersici-cu-brânză-de-vaci-şi-atât la masa de prânz. Atât de mult încât aş fi în stare să mănânc combinaţia asta zi de zi, la nesfârşit. Şi limonada cu ghimbir şi miere îmi place, aia făcută de mine cu apă de la robinet.

Şi-mi mai place să am timp pentru mine, eu cu eu. Dacă asta e o formă de egoism, atunci da, cu mâna pe inimă declar că sunt o e-go-is-tă! Recunosc că de curând am amânat o întâlnire cu o oră jumate doar ca să am timp să zac la soare la o terasă din urbea aproape-natală, să-mi asum sentimentul acut de dezrădăcinare, să-l las să mă macine câteva minute, să mă uit în jur după figuri cunoscute şi să nu disting decât  un cerşetor şi apoi să beau cea-mai-bună-cafea-cu-lapte şi să mai citesc din cea-mai-plictisitoare-carte. Domnule Rushdie, nu m-aţi convins!

Îmi place când redescopăr un ceva-cineva ce mi-a plăcut demult, într-o altă viaţă.

am ajuns

Linişte, miros de oraş prăfuit şi un soare blând ca o pisică bătrână. Aici mereu toamna parcă vine mai repede. M-am întors acasă după atâta vreme.

I have introduced myself. You have introduced yourself. This is a very good conversation.

Măsor holul în linie dreaptă de la un perete la celălalt cu pași mici și egali, nici mai repezi și nici mai lenți. Încerc să fac un calcul rapid în minte în timp ce el îmi povestește nimicuri comprimate în fraze scurte. Răspund la întrebări, sunt diplomată, nu torn acid, râd, întreb la rândul meu aceleași nimicuri pentru că așa e politicos. Și mă mir cât de firesc mi se pare totul și cât de aproape îmi sună vocea aia (între timp rezolv și calculul, au trecut cinci ani sau poate au trecut doar patru, dar cu totul se adună exact șapte). Printre toate astea aud un mi-e dor de tine spus ca pe o mântuire. Nu știu ce să spun. Și atunci râd iar. Dar conștientizez că pentru un om care cu greu își verbalizează trăirile, ăsta trebuie să fi fost un moment nu tocmai ușor. Mă opresc în fața oglinzii și rămân acolo minute întregi studiindu-mi șoldurile și buzele. How would you like me now? Îmi vorbește despre planuri de viitor, casă, copii și o viață liniștită in the land of plenty. Râd. Moderate degree of awkwardness. Încerc să-mi amintesc ultima dată când eu și el. Eroare. Îmi vin în minte totuși câteva imagini aranjate alandala în timp, uite că p-astea nu le-am uitat. Le iau pe toate cum vin, nu le analizez, nu le judec, nu caut explicații. All that has been done before. Poate, poate ar trebui să-i mulțumesc. La urma urmei în orice rău există un bine. Și a trecut atât de mult timp încât îmi pare că nu noi am trăit povestea aia ci cu totul alți oameni, care nici măcar n-au existat.

Twinkle twinkle little star, how I wonder

Ce să fie furnicătura asta ne-mai-po-me-ni-tă din suflet și din vârfurile degetelor? Oare am iertat omul care a trimis-o către mine? Și cum anume și când s-a întâmplat? De-a lungul ultimilor ani, să tot fie vreo trei-patru, de atunci am toooot iertat puțin câte puțin până am ajuns aici? Ba fumând câte o țigară și blestemând împreună viața de corporație, ba evitându-ne luni întregi pentru că ne era clar că nu avem ce să ne spunem, ba eu așteptând un umăr din partea cealaltă ca de la un om care mă cunoaște așaaaa de bine și știe precis ce și cum, ba tot eu fugind de umărul care...

Sau ne-am iertat pe rând pentru că la un moment dat ne-am adus aminte cum era să:

avem șaișpe ani și no clue what to do about it except for making plans for when we’re grown ups

ne facem cadouri de ziua mea și a ta, chestii-prostii-fleacuri dar tot mai port inelul ăla pentru că-mi aduce aminte și tu te bucuri când îl vezi

ascultăm muzici dubioase ca să fim cool și dark și să ne integrăm în gașcă

evadăm în vacanțe în locul ăla care pe atunci era fain și cred că și acum mai e deși tu zici că nu

râdem de pisicul tău sperios și tembel și-l ascultăm pe Lenny la tine pe covor și ne imaginăm peste vreo zece ani lucrând la aceeași multinațională, ce fain sună multinațională!

Mda, mă bucură renunțarea asta la încrâncenare. 

matematică

Iulie s-a terminat mult prea înfierbântat și degrabă bronzat. Ba chiar mult prea repede și cumva cam fără sens. Deși am zâmbit mult și la cerere. Și m-a aplaudat juma’ de Vamă. Dar asta e altă poveste.

Iulie s-a terminat în 29. Practic 30 nu a existat pentru că l-am dormit toată ziua, un somn pisicesc pe care ahhh, mon dieu! cât l-am așteptat... iar 31 s-a scurs leeeeent și sec ca o înghețată topită.

Iulie s-a terminat în timp ce goneam spre București, spre nimic adică, sau spre mai bine de 2 ore de întârziere (da, unele lucruri nu se schimbă niciodată, CFR je t’aime à la folie!).

Iulie s-a terminat când am închis ochii pe bancheta din spate și mi-am amintit așa, out of the blue, ce mi-a spus big brother atunci. "Do the math. Și atunci ai să vezi. Dacă dă cu plus, atunci mai încearcă, poate merită. Deși amonavi nu cred. Dar dacă e cu minus, fugi! Oricât de tare ar durea acum. Fugi!"